Mihai Vladimir Zamfirescu ( n. 3 Mai 1936, Ploieşti ) – este un pictor şi desenator român, personalitate marcantă a picturii româneşti şi europene . În anul 1968 ,se căsătoreste cu poeta Maria Ivan

Viaţa

Maestrul Zamfirescu s-a născut la 3 mai 1936, la Ploiesti, fiind al doilea copil (dupa fratele său Adrian) al Mariei şi al inginerului chimist Mihai Zamfirescu. În 1954 absolvă Colegiul Naţional -I.L.Caragiale din Ploieşti (fostul liceu -Sfintii Petru şi Pavel). Este respins de câteva ori la concursurile de admitere la facultate şi se vede obligat să se angajeze ca -muncitor drumar necalificat, apoi ca proiectant la Uzina -1 Mai Ploieşti. În 1958 absolvă scoala Tehnică de Arhitectură şi Construcţia oraşelor din Bucureşti, continuând să repete probele de admitere la Institutul de Arte -Nicolae Grigorescu unde, în 1960, când persecuţiile politice se mai atenuează, reuseşte, în sfarsit să treacă examenul de admitere la Institutul de Arte -Nicolae Grigorescu. În 1966 absolvă Institutul de Arte -Nicolae Grigorescu ,ca sef de promoţie pe ţară. Acolo marele Corneliu Baba îi apreciază şi îndrumă talentul . Tot atunci începe să expună în toate saloanele mari din România. Doi ani mai tarziu, devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi se căsatoreste cu Maria Ivan, scriitoare, şi strănepoata Episcopului Nicolae Ivan al Clujului, cel care a ridicat Catedrala Ortodoxă din Cluj . În 1991 devine profesor la Academia de Arte, Bucureşti. ^[1]

(Observatorul Cultural , Cristian Petru Balan / Chicago 12/27/2006)

Studii

• 1954 Absolvă Colegiul Naţional I . L . Caragiale din Ploieşti,unde este coleg cu Nichita Stănescu

• 1958 Absolvă Scoala Tehnică de Arhitectură şi Construcţia Oraşelor

• 1966 Absolvă Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu la clasa Maestrului Corneliu Baba ,unde i-a mai avut profesori pe: Tiberiu Krausz şi Aurel Vlad

• 1968 Obţine atestatul de pictor bisericesc

Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România

• 1991 Devine profesor la Academia de Arte ,Bucureşti

Opera

-Orice mare artist - îşi creează un tip antropologic propriu. Tipul antropologic al picturii lui Vladimir Zamfirescu este chipul întors, chipul care se retrage; chipul eluziv; chipul rasucit nu inauntru, ci inspre despicatura prin care toata suferinta lumii fie se scurge in afara, fie se revarsa, valuri-valuri, inauntru. Temele lui sunt parte dintr-o cosmogonie care ar fi completă numai daca pictorul ar fi nemuritor şi ar putea picta toată eternitatea. El nu este Dumnezeu, este un interpret al nodurilor creaţiei. Un nod este un prilej de poticnire a vieţii ,o problemă : lucrul de care te împiedici când mergi întins ,bucuros ca toate îti merg . În miezul lor care despică lumea , vieţile noastre sunt făcute din poticneli ,din noduri ,din împiedicari : iubirea ,moartea ,izgonirea, crima ,trădarea , tortura ,frumuseţea . Tablourile lui Vladimir Zamfirescu sunt priviri aruncate acestor noduri ale vieţii. Deşi religioase în temă, ele nu aparţin exerciţiului religios.^[2]

(Vladimir Zamfirescu -Pictor religios în timpuri din urmă ,Horia Roman Patapievici , Ateliere de artşti din Bucureşti ,p.179, Ed. Noimediaprint 2008)

Puţini sunt pictorii care trăiesc astăzi ,cu sinceritate ,destinul adevarat al culturii : speranţele şi tulburarea ei ,patetica ei descumpănire . Vladimir Zmfirescu e din această categorie ; arta sa este o liturghie închinată amurgului tuturor zeilor şi mai cu seamă sfâşietor de frumosului amurg al zeilor picturii… Una dintre temele picturii sale e - nu întamplător – tocmai virtuozitatea ,virtuozitatea aceea rămasă singură atunci când miturile agonizează. În numele tatălui său supraabundent ,Vladimir Zamfirescu poate încerca totul şi poate reuşi totul cu strălucire .

Vladimir Zamfirescu are un tragic sunet nietzschean. O natură sensibilă la zvonurile Apocalipsei ar putea vedea cu usurinţă în ea un simptom tipic al acelui epidos în curgerea timpului căruia Hesiod îi spunea -epoca fierului, Edda scandinava - -era lupului, iar metafizica hindusa - -kaly-yuga. (...) Talentul e, la el, o formă de disperare, un fastuos ritual care, fatalmente, nu-şi mai poate recunoaste zeii. Virtuozitatea pictorului înceracă, de aceea, să-şi plămădească, din propria substanţă, pantheonul, sau, măcar, să-l reconstituie comemorativ. Toată ascensiunea creativă a lui Vladimir Mihai Zamfirescu este rezultatul unor eforturi şi ambiţii tenace, artistul luptandu-se cu viziunile optuze şi proletcultiste ale potentaţilor vremii de dictatură, motiv pentru care, câţiva ani la rând, a refuzat să expună în saloanele oficiale, ca răspuns discret la excluderea lucrărilor sale de pe simeze - de trei ori consecutiv -, acestea fiind acuzate de indecenţa nudului sau de misticism (pentru ca, in 1968, din iunie până la finele lui septembrie, pictase în frescă, singur, Biserica din Lunca Asaului, jud.Bacau).^[3]

(Vladimir Zamfirescu, Text Amurgul zeilor de Andrei Pleşu, Ateliere de artsti din Bucureşti p.179 , Ed. Noimediaprint 2008)

Aprecieri

Vladimir Zmfirescu păstor al artei liturgice (...).Din fericire ,harisma iconarului Vladimir a fost repede preluatăde mediu prolix al culturii .În consecinţă , pentru iconarul nostru,teritoriul culturii va simboliza de acum înainte Occidentul ;în ambianţa acestuia ,e drept mai labilă axiologic,dar în schimb propice afirmării persoanei distincte ,îşi va descoperi ,încetul cu încetul propriul său Toledo ! Cultura imaginii s-a imbogăţit astfel cu timbrul unei creaţii picturale insolite, bântuită subliminal de duhul inconfundabil al Icoanei .Iată originea tainică a morfologiilor efilate şi a nobilelor sfumato-uri cu care ,ani în şir ne -a deprins arta lui Vladimir Zamfirescu .^[4]

(Vladimir Zamfirescu ,Păstor al artei liturgice ;Text de Sorin Dumitrescu ,Album Vladimir Zamfirescu ,Ed. Institutului Cultural Român p. 58 )

Constatam în arta maestrului Vladimir Zamfirescu înclinaţia spre valorile durabile, manifestată în toate obţiunile tematice, în toate aspectele stilului. Picturile zamfiresciene, cu evidente tente suprarealiste, se caracterizează printr-o compoziţie solidă, amintind de rigorile renascentiste şi postrenascentiste, cu colorit delicat, fără predominante carnale vituperante, lipsite, deci, de orice stridente, cu linii ablonge, pline de finete si bogate in siluete zvelte, usor contorsinate, care frizeaza, pe alocuri, stop-cadre cinetice. Astfel, in tabloul -Alungarea (din Paradis), Eva iese din cadru, impinsa parca vindicativ de Adam care intelege, evident, mai bine decat ea, tragismul irecuperabilei pierderi. In -Sarutul lui Iuda gestul tradatorului este plin de agresivitate avand ceva din muscatura unui caine slinos, in vreme ce Mantuitorul primeste nu atat cu scarba, cat cu resemnare aceasta imbratisare plina de tragi-comic. -Stigmatele, din tabloul cu acelasi nume, ecou probabil al personajelor lui El Greco, accentueaza, pentru prima data intr-o pictura romaneasca, amanuntul important ca adevaratele rani ale lui Iisus, nu au fost in palme ci la incheietura mainilor. Tabloul -Eva, unul dintre cele mai reprezentative, impune prin puritate, prin perfectiunea anatomica a nudului si prin inocenta - si asa mai departe... Cu o perceptibila premisa a stabilitatii, pictorul isi potenteaza seria procedeelor ce ni se expandeaza spre privirile noastre din sarpanta tablourilor, printr-un sistem dinamic de ecleraje, alternand zonele de intuneric cu zonele semiluminate - şi liniile de forta cu cele de slabiciune si tragism ale personajelor infatisate. Originalitatea este totdeauna evidenta. Fara posibilitatea unei cuprinderi exhaustive a operei vaste a maestrului Vladimir Zamfirescu, trebuie sa ne limitam la acest cadru restrans dintr-o pagina de revista si sa conchidem ca aceasta opera extrem de inovativa ar merita sa fie mai bine cunoscuta de marele nostru public si nu numai de specialisti.^[5]

(Observatorul Cultural , Cristian Petru Bălan / Chicago 12/27/2006)

Expoziţii personale –selecţie

• 1981 –Muzeul Colecţiilor ,Bucureşti

• 1993 - Galeria Catacomba ,Bucureşti

• 1998 – Galeria Essen ,Germania

• 2003- Pictează darul său pentru Suveranul Pontif Ioan Paul II ,trimis din partea României la Vatican

• 2006 – Muzeul Naţional de Artă al Municipiului Cluj

• 2007- Centrul Cultural Român , New York ,S.U.A.

Muzeul Judeţean de Artă Prahova Ion ionescu Quintus

Expoziţii de grup – selecţie

Expune la toate saloanele de stat până în 1985 Din anul 1971 Expune la expoziţii romaneşti şi internaţionale din : Praga , Paris (Muzeul Marmottan);Stockholom (1980)  ; Londra ,Madrid ,Barcelona , Palma de Mallorca ,Venetia ,Monaco ,Moscova ,Damasc Teheran ,New York ,Cagnes –Sur – Mer /Franta ; Midelsborough ,New Delhi etc.

Premii, Ordine şi Titluri

• 1971 – Premiul Trienalei Internaţionale de la Sofia

• 1980 – Bursa Academiei Regale Suedeze

• 1982 – Bursa Academiei Italiene pentru Pictură

• Medalia Raffael a Academiei Caravaggio ,Roma

• Premiul Juriului Uniunii Artiştilor Plastici din România

• 2003 - Ordinul Naţional pentru Serviciu Credincios ,în grad de Cavaler

• 2006 - Titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă din Cluj

• Titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arta din Bucuresti

• Premiul de excelenta Nicolae Grigorescu a Uniunii Patronatului Român

• 2007 - Titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Ploieşti

Lucrari în muzee de stat şi colecţii particulare

Maestrul are tablouri în colecţii particulare şi în vestite muzee de artă din Franţa, Anglia, ("Tate Gallery" din Londra); Italia, Germania, Spania, Austria, Elvetia, Olanda, Suedia, Norvegia, Portugalia, Grecia, Rusia – (Muzeul Puşkin ), Iran, Turcia, Polonia, S.U.A etc. De asemenea, domnia sa are tablouri în colecţii regale, în mari pinacoteci şi în colecţiile unor sefi de stat din Norvegia, Danemarca, Romania, Italia, China, Bulgaria si chiar şi în birourile papei de la Vatican. În anul 1968, din iunie până la finele lui septembrie, pictase în frescă, singur, Biserica din Lunca Asaului, jud.Bacau.

• 1971- Compoziţie în mozaic ,Palatul Administrativ din Ploieşti

• Colecţia de artă a Reginei Sonia a Norvegiei

• Colecţia de artă a Casei regale Suedeze

• Colecţia de artă a Reginei Margareta

• Colecţia de artă a Regelui Mihai

http://www.zamfirescu.net/